Am sa va spun o poveste…

Autor

……Așteptam să iau metroul ca să plec la serviciu și aveam căștile puse când am observat că o bătrânică îmi spune ceva. Mi-am scos căștile și am rugat-o să mai repete o data.

M-a întrebat de o stație care era în aceeași direcție cu cea la care trebuia să ajung și eu. I-am explicat cum poate ajunge acolo și atunci am observat că avea în mâini două pachete destul de mari. I-am propus s-o ajut dar m-a refuzat brusc cu o voce tăioasă. Trebuie să recunosc că m-am simțit un pic incomod. Adică cum, mă gândeam eu, are încredere s-o îndrum spre stația la care vrea să ajungă dar n-are încredere s-o ajut cu pachetele… Peste câteva secunde însă mi-a trecut supărarea, asta e , oraș mare, cu oameni mulți și încredere puțină….

povestea unei batrane

povestea unei batrane

Am mers minute bune alături de ea până când la un moment dat văd că se oprește, mă privește în ochi și mă roagă s-o ajut. Am luat un pachet și am mai mers ceva până am intrat în metrou. Am luat loc alături de ea și o priveam pe furiș. O priveam cum a înghesuit pachetele aproape de ea și mi-a spus :

Merg la casa de bătrâni.

Atât… Doar atât mi-a spus…

Dar nici nu am avut nevoie de mai multe fiindcă i-am văzut lacrimile din ochi care stăteau cât pe ce să-i alunece pe obraji…. I-am auzit tremurul din voce… I-am văzut mâinile bătătorite de muncă… I-am văzut ridurile din jurul ochilor și gurii, riduri care povesteau că nu a avut o viață ușoară… I-am văzut pachetele care acum nu mi-au părut chiar atât de mari și în care probabil era tot ce-i mai rămăsese după o muncă de o viață….

Și atunci m-am întrebat : oare chiar azilul de bătrâni să fie singura soluție??? Oare chiar nu are copii, nepoți, rude??? Această întâmplarea m-a urmărit multă vreme și probabil o să-mi amintesc mereu de ea ….

comment closed

advertise

Subscription

You can subscribe by e-mail to receive news updates and breaking stories.

CATEGORII

Reclama Etarget

trafic

Nana Stil un site cu stil

Google+