Jocurile copilariei noastre….

Autor

Am distrus generatii, ne-am ascuns, ne-am scuzat, am evitat dar….ne-am jucat.De ceva vreme un gand amar nu-mi dadea pace, ma gandeam la copii din ziua de azi, la pseudo-copilaria lor, la inconstienta cu care traiesc cea mai frumoasa parte a vietii lor.

Eram copil, vreau sa mai fiu, alergam, tipam, ma jucam, nu mancam, nu ascultam, masinute, de-a v-ati ascunselea, ratele si vanatorii, leapsa, tara, tara vrem ostasi, tenis, flori, fete si baieti, bunici, vacanta de vara, 15 iunie, la tara, garla, animale, furcarie, fete….Ma pot considera un norocos, fac parte din acea generatie care inca a mai prins bucuria copilariei, rosul in obraji de la haihuneala, bucuria unei vacante de vara la tara. Cei de azi nu, nu au nimic din ceea ce inseamna copilarie, nu au decat o lume a lor, virtualizata si tehnologizata dar falsa, plina de forma dar fara pic de continut.
Copiii nascuti dupa 1999 poate au auzit de aceste jocuri, insa nu au gustat din placerea lor, pentru ca nu exista “in spatele blocului”, ci doar calculator si calculator, iar parintii prefera sa-i lase in casa si sa fie intoxicati de informatii, decat sa fie agresati de cine stie ce persoana “binevoitoare”… Cand ies cu parintii si vor sa faca cate o ghidusie (sa nu va ganditi la cine stie ce: sa alerge, sa tipe etc) sunt apostrofati (”vezi ca racesti”, “vezi ca te vede lumea”, “vezi ca acum intri in casa”).
Am locuit intr-un cartier suprapolulat de copii care toata ziulica stateau afara, in spatele blocului si intram in casa doar seara tarziu, cand vedeam ca mama este pe balcon si ne face semn sa intram in casa (balconul era pozitionat cu “fata la spatele blocului”. Fugeam cateodata in casasa luam o gura de apa, dar asta foarte rar, caci erau cismele pe stradutele alaturate blocurilor.

Sunt copil, PC, net, mIRC, messenger, ID, telefon, beep, mesaj, FIFA, counter, nu mananc, counter, forum-uri, mail, warcraft, porn, mp3, calculator, winamp…

Privim cu nostalgie la anii care s-au scurs. Jocurile copilariei ne revin in minte si pentru cateva clipe privirea ne straluceste altfel, iar chipul ne este luminat de un zambet care pastreaza din gingasia copilariei. Eram atat de veseli, fara griji, colindam cat este ziua de lunga campurile inverzite, alergam dupa fluturi, cautam fragi, alune si alte bunatati pe care numai la tara le gasesti, iar seara ne strangeam toti ” la rascruce”.

Astazi suntem maturi, majoritatea tovarasilor mei de joaca au la randul lor copii… Putini dintre acestia sunt insa dispusi sa renunte la calculator si jocurile virtuale pentru o portie de realitate si socializare reala. Cat despre jocurile copilariei noastre, unii nici nu au auzit de ele.
Batistuta
Ca si “Perinita”, Batistuta putea demasca usor inceputul unei idile nevinovate intre kinderi: cel care avea batistuta cu siguranta ca dorea sa primeasca un pupic de la “iubirea sa secreta”. Cum insa “Batistuta” se juca mai mult intre fete, pupicurile pe obraz erau doar o confirmare a prieteniilor deja stiuite.

Mima
Un joc care prespune spirit de echipa si ingeniozitate. Cred ca regulie sunt stiute de toata lumea: doua echipe, cate un reprezentant din fiecare echipa mimeaza un cuvant spus de adeversar in timp ce echipa sa trebuie sa ghiceasca.Conteaza foarte mult sa ai imaginatie dar si o echipa buna, care sa poata descifra gesturile tale disperate. Nu e chiar un joc al copilariei, il re-descoperisem in liceu cand propuneam cuvinte cu grad ridicat de dificultate, majoritatea notiuni abstracte. Cum ati mima spre exemplu “sincronizare” sau “alternativa”?

Om sarac
Este unul dintre jocurile naïve ale copilariei, bazat mai mult pe hazard. In functie de numarul de jucatori, se scriau mai multe biletele cu personaje, din care patru erau cele mai importante: omul sarac – pagubitul, hotul, imparatul – cel care dadea pedeapsa si calaul – cel care o aplica.Restul erau figuranti si puteau fi trecuti ca tarani sau targoveti. Dupa impartirea aleatorie a biletelelor, omul sarac se plangea ca a fost furat si spunea numele celui banuit. Imi amintesc si acum cum, pentru a nu de da de gol, incercam sa ne stapanim fiecare muschi al fetei sau zambetul vinovat, atunci cand trageam infamul biletel care te desemna “hot”. Odata vinovatul prins, imparatul dadea pedeapsa, care putea fi mai grea – palme sau urechi inrosite- sau mai usoara, in functie de cat de bine te intelegeai in pauze cu “Luminatia Sa”. Daca in schimb faceai presupuneri gresite, o incasai fara drept la replica, chiar pagubit fiind.

Cine sunt eu?
Cel mai funny joc posibil, dupa parerea mea. Fiecare jucator scrie pe un bilet numele unui personaj: real sau fictiv, insa cunoscut de ceilalti. Apoi se amesteca bine si se trage la sorti. Pe rand, fiecare jucator arata celorlalti biletul, fara sa se uite insa la el, apoi incepe sa puna intrebari ajutatoare, pentru a afla ce personaj intruchipeaza.Se poate ajunge la situatii comice, in care sa fii presedintele Americii sau Smeagol. V-ati gandit vreodata cum v-ar sta in pielea lui Yoda sau a lui Darth Vader din Star Wars?

Magarusul
Era jocul care starnea cel mai mare amuzament. Mingea era pasata de la unul la altul, iar “un magarus” trebuia sa o prinda sau sa o atinga (in functie de regulile stabilite ad-hoc). Daca reusea sa faca asta scapa de titulatura de magarus, iar cel care o pierdea ii lua locul. Imi aduc aminte si acum glumele care se faceau pe seama celor care, pe rand erau magarusi.

Leapsa/Atinsea
Imi aduc aminte si acum cum alergam cat e ziua de lunga… La jocul asta nu sunt prea multe de spus, poate doar ca ar trebui sa-l practic si acum, poate asa as scapa de kilogramele in plus.

Elasticul
Un joc practicat in special de fete. Trebuia sa fim macar trei pentru a-l putea juca. Din pacate eu nu eram foarte priceput. Imi aduc aminte ca pierdeam mereu…

Patratica (un fel de fotbal/tenis)
Daca elasticul era mai mult pentru fete (toata lumea radea de baietii care jucau elasticul) patratica era jocul baietilor, cand nu se strangeau suficienti pentru doua echipe de fotbal. Terenul era impartit in patru patrate, acestea reprezentand terenul fiecaruia (uneori se juca si la dublu), iar mingea trebuia sa fie trecuta peste un fileu. Erau aceleasi reguli din tenis numai ca se juca cu piciorul, folosindu-se o minge de fotbal

Tarile
Putina creta, o minge, cativa copii (cel putin 4-5) si gata “reteta” pentru o distractie pe cinste. Se desena un cerc in mijlocul caruia sa desena alt cerc, micut, iar apoi se impartea in mod egal intre copiii care participau, sub diverse nume de tari: Romania, Argentina, Spania, etc. Mingea se arunca in sus de catre o tara si se striga numele altei tari, care trebuia sa prinda rapid mingea, pentru ca ceilalti se ascundeau in timpul acesta si se opreau numai cand tara cu mingea se oprea in cercul micut de care v-am spus…de aici, povestea ar putea continua randuri in sir, dar sunt sigura ca recunosti jocul, asa ca te las pe tine sa-ti amintesti restul…

Sotron
Jocul emblema al oricarei copilarii apuse. Orice copil stie de “omuletul” conturat pe trotuar cu ajutorul cretei, numerotat din cap pana in picioare, pe care trebuia sa sari intr-un picior. Acesta este un joc pe care il poti juca lejer cu fiul/fiica ta, pentru ca nu necesita mai multi copii.

Matele incurcate
Incalcirea mainilor si picioarelor intre mai multi copii si descurcarea lor reprezinta ingredientul cheie al unui joc imaginativ, in care un copil trebuia sa descurce toate acele “mate”.Imparate luminate, cat e ceasulRetraiesc si acum momente inedite ale copilariei, chiar daca doar prin prisma amintirilor. Mai stiti cat arata ceasul imparatului: o mamaliga, 10 pasi de furnica, un crocodil si asa mai departe. macar el era scutit de blestemul trecerii impasibile a timpului

1, 2, 3 la perete stop!
Il jucam intotdeauna in fata blocului, folosind drept “perete” unul din zidurile exterioare ale cladirii. Nu-l jucam niciodata foarte multa vreme, pentru ca ne plictiseam repede, dar il jucam destul de des. Smecheria era sa spui “unudoitrei” mai lent -asta tin minte- si “la perete stop” foarte foarte rapid, ca sa te poti intoarce repede si sa ii prinzi pe cei care se miscau.

Statuetele
Stiu ca in alte locuri acest joc se mai numeste si “Incremeneste, statuie”. Nu tin minte sa fi avut reguli foarte stricte, dar stiu ca in serile de vara afara ne strangeam toti copiii in gradinita din fata blocului si ne amuzam -lucru curios la niste copii- stand nemiscati.

Tomapan
Stiu ca nu e ceeea ce ai numi un joc sportiv, e unul pe hartie. Dar el ne ocupa toate orele de curs plicticoase si toate pauzele in care era prea frig ca sa iesim in curte. Si, daca aveti chef, va astept oricand la un joc, pentru ca eram foarte buna la el!

Ursu’n barlog
E unul din jocurile care ne erau foarte dragi atunci cand eram micuti. Nu era el cel mai interesant, dar noi eram incantati. Cum ar fi sa vezi o gramada de adulti jucand “ursu’n barlog” in fata companiei la care lucreaza?

Fazan
Era un joc minunat si daca stau sa ma gandesc iti stimuleaza si creativitatea. Cuvintele cheie: Itinerar, irelevant, casant…

Flori, fete sau baieti
Nu aveam Messenger, dar ne puteam trada micile pasiuni de copil prin a alege “fete”, si daca “inculpata” juca si ea, era o adevarata provocare.

Coarda
Trebuie sa recunosc ca acu cateva luni am reusit sa gasesc o coarda la niste prieteni si nu am putut sa ma abtin sa nu sar “cifrele”. Stiti ce-am aflat? Inca joc bine…

Telefonul fara fir
Cum “pisica” ajunge “mica” si chiar un cuvant mai complicat? Simplu, “telefonul fara fir”. Cate rasete provoaca…

Pititea
Daca imi era sila sa joc si nici nu vroiam sa ma pun, ma “piteam” in casa. Stateam la etajul 1 si imi era usor sa ies si sa nu ma vada, pentru ca vedeam pe geam cand pleca de la bloc. Da, stiu, trisam.

Ia atitudine, ofera-i unui copil putin din vremurile trecute tie dar vii in sufletul tau, ofera-i o copilarie adevarata!

comment closed

advertise

Subscription

You can subscribe by e-mail to receive news updates and breaking stories.

CATEGORII

Reclama Etarget

trafic

Nana Stil un site cu stil

Google+